În epoca digitală, războiul nu mai începe cu sirene și nici nu se poartă doar cu arme convenționale. El se infiltrează tăcut în societate prin propagandă, manipulare, dezinformare, atacuri cibernetice și subminarea încrederii în instituții. Acesta este războiul hibrid – o formă de conflict modern, complex și insidios, care combină tehnici militare, politice, economice și informaționale.
„Războiul hibrid nu seamănă cu nimic din ce știam. Nu sună alarme, nu cad bombe. În schimb, ne trezim divizați, dezinformați, vulnerabili, adesea fără să știm cine a tras primul glonț”, avertizează Bogdan Steriopol.
Ce este războiul hibrid?
Războiul hibrid presupune folosirea simultană și coordonată a mai multor instrumente – militare, informaționale, cibernetice, diplomatice, economice și psihologice – pentru a destabiliza o țară fără o confruntare militară deschisă. Scopul principal este slăbirea coeziunii interne, a încrederii în stat și a capacității de reacție a societății.
Instrumentele frecvente includ:
- dezinformarea online și propaganda;
- atacurile cibernetice asupra infrastructurii critice;
- sprijinirea grupărilor extremiste sau populiste;
- subminarea economiei prin influență externă;
- influențarea alegerilor sau deciziilor politice.
Există război hibrid în România?
Da, chiar dacă nu este declarat oficial și nici vizibil pentru toată lumea. România este deja ținta unor acțiuni hibride constante, mai ales în contextul conflictului din Ucraina și al poziției strategice pe flancul estic al NATO.
Unde se simt efectele?
Războiul hibrid în România nu se desfășoară pe câmpul de luptă, ci în spații aparent inofensive:
- în social media, prin știri false, conspirații și teorii anti-occidentale;
- în comentarii online, unde rețele coordonate propagă mesaje anti-NATO, anti-UE sau anti-democratice;
- în atacuri cibernetice, care vizează instituții guvernamentale, financiare sau infrastructuri;
- în discursul public, prin politicieni sau pseudo-jurnaliști care promovează narațiuni ostile;
- în societate, unde polarizarea, ura și lipsa dialogului devin norme.
„Dacă dezbinarea devine mai eficientă decât orice rachetă, atunci dușmanul nu mai are nevoie să invadeze. Ne cucerim singuri, din interior”, atrage atenția Steriopol.
Cum răspunde România?
România a început să adopte măsuri pentru a contracara războiul hibrid:
- Strategia Națională de Apărare a Țării, care include componenta hibridă și cibernetică;
- cooperare consolidată cu NATO și UE pentru contracararea atacurilor cibernetice și propagandei;
- monitorizarea și combaterea campaniilor de dezinformare prin parteneriate între stat și societatea civilă;
- educație media și digitală, încă la început, dar esențială pentru reziliența populației.
Totuși, lipsa unui cadru legislativ clar pentru combaterea dezinformării și a unor instrumente rapide de reacție rămâne o vulnerabilitate.
„Ne apărăm prea des reactiv, nu proactiv. Războiul hibrid are nevoie de vigilență, inteligență și viteză de reacție. Încetinirea costă încredere și, implicit, securitate”, avertizează Bogdan Steriopol.
Cine sunt actorii implicați?
Printre actorii hibrizi care vizează România se numără:
- puteri ostile, prin agenți de influență, propagandă și atacuri cibernetice;
- rețele de troli și boți online, coordonate extern;
- organizații media obscure, care propagă narațiuni destabilizatoare;
- actori locali care, din motive politice sau economice, susțin indirect obiective externe.
„Dacă pierdem încrederea, pierdem fără să tragem un foc de armă!”
Războiul hibrid în România este real, activ și sofisticat. Chiar dacă nu produce victime vizibile, atacă cel mai valoros bun al unei societăți: încrederea. Încrederea în stat, în democrație, în instituții și în adevăr.
„Dacă pierdem încrederea, pierdem fără să tragem un foc de armă. De aceea, apărarea României nu se mai face doar cu soldați, ci cu profesori, jurnaliști, IT-iști și cetățeni vigilenți”, încheie Bogdan Steriopol.
